RUGĂ

Doamne,

Te rog, fă paşii mei atât de puri,
Încât atunci când ating pământul
               să răsară-n urmă flori.

Şi umple-mi atenţia cu infinită pace
Încât spre orice s-ar îndrepta,
               să se reverse liniştea.

Fă din vorbele mele izvor de alinare
Încât oricine le va auzi,
               să regăsească bucuria.

Şi umple-mi ochii cu inocenţă eternă,
Încât orice alţi ochi vor întâlni -
               în ei - inocenţa să dăinuie.


Te rog, fă-mi sufletul atât de sincer,
Încât oricine va fi atins de vibraţia sa,
               să preţuiască adevărul.

Şi fă ca inima să-mi fie atât de curată,
Încât oricine va păşi înăuntrul ei
               să devină sursă de iubire pură.


           (19 ian 2014)

ANOTIMPURI

Mi-e dor de iarna în care
Prima ninsoare
Ne-a aşternut fulgi
delicaţi - peste inimi.

Mi-e dor de primăvara când
Primele flori
Au răsărit mai întâi
În privirile noastre.

Mi-e dor de vara în care
Primele raze
Au topit în noi
Orice teamă rămasă.

Mi-e dor de toamna când
Cea dintâi ploaie
Ne-a unit inseparabil
Într-un curcubeu.

           Mi-e dor să retrăiesc
           toate anotimpurile
           care-au fost incomplete
           cât tu ai lipsit...

           (Mi-e dor să retrăiesc
           toate anotimpurile -
           spre a fi complete
           acum, când tu EŞTI.)


(17 ian 2014)

SETEA DE PURITATE

Nu lăsa umbrele
Să atingă zăpada!
Am nevoie de albul ei -
Ca sufletul să-mi rămână
                 veşnic pur!

(14 ian 2014)














VINO ÎN GRĂDINA CU LOTUŞI!

În grădina sufletului meu
Inima s-a transformat într-un lotus
Şi simt liniştea zăpezii
proaspăt aşternute.

În grădina sufletului tău
Inima se teme încă
Neîndrăznind să creadă că
petalele albe
      nu pot răni.

(17 ian 2014)

RETRACTĂRI

 Construiam amândoi un drum, unul spre celălalt. Eu am pus prima dală. Şi pe-a doua. Aşa, ai început să pui şi tu, puţin câte puţin, dinspre tine. Doar că, ceea ce construiai seara, stricai până dimineaţa, de teama să nu vin prea aproape. Nu ştiam că faci asta...
Acum înţeleg de ce, când încercam să fac un salt spre tine, cădeam mereu în gol şi mă răneam. Partea ta de drum nu mai era acolo...

 (10 ian 2014)

IERT (sau UN ALTFEL DE RĂMAS-BUN!)

        In grădina inimii mele
       Am decis să potolesc furtuna
       Şi să iert,
       Ca să răsară iar florile.


Iert paşii mei spre tine
care poate au venit prea devreme
sau poate mult
      prea tarziu...

Iert sufletul meu care
deşi te-a primit înăuntru cu toate rănile tale
nu a reuşit măcar
      să le aline...

Iert inima mea care ţi s-a oferit
într-o deschidere poate mult prea largă
încât n-ai ştiut cum să umpli
       întregul loc...

Iert numele meu care,
deşi încerc să-l port cu grijă
nu am ştiut că
       pe tine te doare...

Mă iert pe mine, cu tot ceea ce sunt
că am venit
mult prea aproape
       de tine...


             (3 ian 2014)

La marginea zorilor

Mi-am aşezat inima la fereastra sufletului tău
Şi tu i-ai deschis să intre.

Mi-am aşternut tristeţea pe-o petală de umbră
Şi tu ai desprins-o de mine.

Mi-am pierdut paşii sub nori întunecoşi
Şi tu ai readus lumina.

Mi-am regăsit zâmbetul şi am privit cu el spre tine
Şi tu mi-ai zambit, la rândul tău.

      (01 ian 2014)