JUMĂTĂŢI DE MOTIVE

Există jumătate de motiv să îmi îndepărtez paşii
Şi jumătate de motiv să mai aştept.
Ai putea completa doar într-o singură parte?...
În jumătăţi de măsura eu nu mă pot regăsi.

(27 dec 2013)

TREBUIE SĂ ÎNVĂŢ

Trebuie să învăţ să îmi port sentimentele cu demnitate, fără să fac pe cineva responsabil pentru tristeţile mele.
Trebuie să învăţ să îmi port tristeţea cu delicateţe, fără să o fac auzită de nimeni.
Trebuie să învăţ să nu zăbovesc prea mult în faţa unei uşi care nu se deschide.
Trebuie să învăţ să mă opresc la timp, la fel cum trebuie să învăţ când să merg mai departe.
Trebuie să învăţ să nu cad, ci să rezist, oricât de puternică ar fi lovitura.
Trebuie să învăţ să râd atunci când îmi vine să plâng, fără să iau asta drept minciună.
Trebuie să învăţ să transform în perle durerile sufletului şi să nu mă rănesc în amintiri.
Trebuie să învăţ să o iau de la capăt atunci când încă aş mai vrea să zăbovesc.
Trebuie să învăţ să nu mai joc dublu-rol atunci când piesa a fost scrisă pentru doi.
Trebuie să învăţ să nu-mi aşez inima la picioare, dacă vreau să nu-mi mai fie călcată.
Trebuie să învăţ să adun bucăţile din mine, oricât de împrăştiate ar fi.
Trebuie să învăţ să spun uneori NU, chiar dacă inima spune DA

     ... dar asta nu ştiu cum să fac
               să învăţ...

(26 dec 2013)

FRÂNTURI DE EXISTENŢĂ

Sunt zile în care te pierd
Şi zile în care te regăsesc
- Zile ca nişte valuri ce răscolesc nisipul.

           Sunt păsări ce zboară
           Şi părări care s-au rănit
           - Păsări ce-au ascultat de-o chemare a vântului.

           Sunt nopţi înstelate
           Şi nopţi pustii şi reci
           - Nopţi care-aleargă să-nghită ziua.

Sunt vise în care mă pierd
Şi vise în care mă regăsesc
- Vise ca nişte valuri ce-mi răscolesc fiinţa.

(23 dec 2013)

FRÂNTURI DE IARNĂ

                            Zăpada

      Când am privit cerul, zăpada mi-a atins sufletul şi m-a pătruns un fior rece. Am înţeles că a sosit clipa ca ochii să privească adânc înăuntru... Am înţeles că azi nu mă mai pot ascunde; că trebuie să-mi caut toate bucăţile fiinţei, ca să mă recompun, ca să rezist iernii reci.
       Deschide-ţi fiinţa, lasă-mă să iau acele părţi din mine pe care le mutasem înăuntrul tău!
       Le-ai lăsat în sala de aşteptare; vor îngheţa, dacă le iau prea târziu...



                          Uşile

        Sunt uşi lăsate mereu deschise, prin care poţi intra, rămâne şi ieşi - după cum doreşti.

        Cele mai multe sunt însă uşi închise, la care mai întâi baţi şi-apoi intri, şi dincolo găseşti o poveste cu final neaşteptat, sau poate fără final.

          Dar sunt şi uşi ferecate, în faţa cărora aşteptarea e lungă şi nu poţi şti măcar dacă ele se vor deschide vreodată.

         Sunt în dreptul unei uşi încuiate şi încă nu înţeleg cât sau dacă să mai aştept...
         

(22 dec 2013)